În conformitate cu Legea privind avertizorii de integritate, angajatorii trebuie să pună la dispozitia celor cei care raportează abateri la locul de muncă, un canal de avertizare intern sau extern. Așadar, angajatorii care „răzbună” împotriva angajaților avertizori, dacă aceste acțiuni sunt contestate în instanță, vor trebui sa demonstreze că acțiunile lor nu încalcă niciuna dintre prevederile Legii Whistleblowing, si respectiva masura luata importiva unui angajat a aparut într-un context diferit sau reprezintă o actiune ca urmare a unei abateri disciplinare, sau din alte motive.
În contextul Legii privind avertizarile de integritate (Legea 361/2022), represaliile sunt definite ca „orice act direct sau indirect, în context profesional, impotriva celui care a facut o avetizare de integritate, pe un canal intern, extern sau o divulgare publica, care ii provoaca acestuia prejudicii.
De fapt, mai mult, apare ideea că atat o persoană care face o reportare sau dezvăluire publică, și cat si o altă persoană (asociat, fostă rudă etc.) care ajuta la acea dezvaluire, numita facilitator, urmează să beneficieze de protectie legală, conform legii. Conditia este ca represaliile cu care se confrunta sa fie rezultatul avertizarii publice.
Prevederile de sprijin, protecție și compensare din Legea privind raportarea de interes public se aplică nu numai raportorului, ci și susținătorilor și terților care pot fi supuși unor represalii profesionale asociate dezvaluirilor de interes public (colegii sau mediul familial, și persoane juridice care acționează în numele avertizorilor de interes public sau a altor instituții).
În conformitate cu Legea privind avertizorii, orice formă de răzbunare împotriva unui raport de integritate public este interzisă, inclusiv amenințarea cu represalii sau tentative de răzbunare, în special:
- orice suspendare a contractului individual de muncă ori a raportului de serviciu;
- concedierea sau eliberarea din funcţia publică;
- modificarea contractului de muncă sau a raportului de serviciu;
- reducerea salariului şi schimbarea programului de lucru;
- retrogradarea sau împiedicarea promovării în muncă sau în funcţia publică şi a dezvoltării profesionale, inclusiv prin evaluări negative ale performanţei profesionale individuale, inclusiv a funcţionarilor publici, sau prin recomandări negative pentru activitatea profesională desfăşurată;
- aplicarea oricărei alte sancţiuni disciplinare;
- constrângerea, intimidarea, hărţuirea;
- discriminarea, crearea unui alt dezavantaj sau supunerea la un tratament inechitabil;
- refuzul de a transforma un contract de muncă pe o perioadă determinată într-un contract de muncă pe durată nedeterminată, în cazul în care lucrătorul a avut aşteptări legitime că i s-ar oferi un post permanent;
- refuzul de a reînnoi un contract de muncă pe o perioadă determinată sau încetarea anticipată a unui astfel de contract;
- cauzarea de prejudicii, inclusiv la adresa reputaţiei persoanei în cauză, în special pe platformele de comunicare socială, sau pierderi financiare, inclusiv sub forma pierderii oportunităţilor de afaceri şi a pierderii de venituri;
- includerea pe o listă sau într-o bază de date negativă, pe baza unui acord sectorial sau la nivel de industrie, formal sau informal, care poate presupune că persoana în cauză nu îşi va găsi, în viitor, un loc de muncă în respectivul sector sau în respectiva industrie;
- rezilierea unilaterală extrajudiciară a unui contract pentru bunuri sau servicii, fără a fi îndeplinite condiţiile în acest sens;
- anularea unei licenţe sau a unui permis;
- solicitarea de efectuare a unei evaluări psihiatrice sau medicale.
Cine trebuie să dovedească legătura dintre represalii și raportare?
Dacă avertizorul considera ca este subiectul unei actiuni de represalii, se poate adresa unei instante de judecata, să conteste acțiunea sau măsurile luate împotriva sa, prin depunerea unei cereri la respectiva instanța competentă, potrivit împrejurărilor si litigiului.
Ce trebuie subliniat, este ca Legea privind denunțatorii precizează clar că sarcina probei în aceste litigii revine pârâtului, adica angajatorului. Mai concret, de exemplu, angajatorul, în cazul în care litigiul este angajator-salariat, este cel care trebuie să dovedească instanței că nu există nicio legătură între avertizarea/raportul de avertizare și acțiunile efectuate impotriva angajatului. Sarcina de a dovedi în cadrul procesului că circumstanțele sunt rezonabile, si din alte motive decat cele legate de dezvăluire revine angajatorilor sau entitatilor reclamate, după caz”.