Categorii
whistleblowing

Directiva Whistleblower – Lege Avertizori De Integritate

Directiva privind avertizorii de integritate este o directivă europeană care urmărește să protejeze pe cei care semnalează încălcări ale legii și a normelor de integritate în cadrul organizațiilor. Această directivă a fost adoptată în contextul creșterii importanței transparenței și a luptei împotriva corupției în societatea contemporană.

Contextul directivei privind avertizorii de integritate

Avertizorii de integritate, cunoscuți și sub denumirea de “whistleblowers”, joacă un rol esențial în combaterea corupției și protejarea interesului public. Directivele privind avertizorii de integritate au fost introduse ca răspuns la necesitatea de a oferi protecție și recunoaștere acestor persoane, care aduc la lumină încălcări ale legii și practici necinstite.

Importanța protejării avertizorilor de integritate

Protejarea avertizorilor de integritate este crucială pentru susținerea unui mediu de afaceri și politic curat și transparent. Acești avertizori pot aduce la cunoștința autorităților sau publicului practici ilegale, fraudă sau abuzuri. Prin asigurarea protecției lor, se creează o cultură de responsabilitate și un climat favorabil pentru o bună guvernare și etică în cadrul organizațiilor.

In România, Directiva privind avertizorii de integritate este un instrument important pentru protejarea persoanelor care aduc la lumină nereguli și corupție în diverse sectoare ale societății. Aceasta defineste avertizorii de integritate ca fiind persoanele care, în mod obiectiv și de bună-credință, semnalează autorităților sau publicului informații privind încălcări ale legii, acte de corupție sau alte abateri grave.

Categorii de informații protejate

Avertizorii de integritate pot furniza informații privind încălcări ale legii, incluzând corupția, spălarea de bani, frauda fiscală, abuzul de putere sau altele. Aceste informații sunt protejate și avertizorii nu pot fi sancționați pentru divulgarea lor, cu condiția ca acestea să fie făcute în mod responsabil și în interesul public.

Rolul avertizorilor de integritate în societate

Avertizorii de integritate joacă un rol crucial în combaterea corupției și în promovarea transparenței în instituțiile publice și private. Prin curajul lor de a dezvălui informații sensibile, acești avertizori pot contribui la dezvăluirea neregulilor și erorilor, punând în mișcare schimbări benefice pentru societate. Ei au nevoie de protecție legală și suport pentru a-și face vocea auzită fără frică de represalii.

Obligațiile angajatorilor conform directivei

Directiva privind avertizorii de integritate impune angajatorilor anumite obligații pentru a asigura protecția și susținerea avertizorilor de integritate, cei care raportează încălcări ale legii sau nereguli în cadrul organizației lor. Acesta este un pas important în promovarea transparenței și eticii în afaceri.

Crearea unui mecanism intern de raportare

Conform directivei, angajatorii trebuie să creeze un mecanism intern de raportare, care să permită avertizorilor de integritate să prezinte în mod confidențial și sigur informații referitoare la încălcări și nereguli. Acest mecanism ar trebui să ofere protecție împotriva sancțiunilor și represaliilor pentru avertizori și să faciliteze investigațiile adecvate.

Protecția avertizorilor de integritate împotriva represaliilor

Directivea privind avertizorii de integritate cere angajatorilor să asigure protecția avertizorilor de integritate împotriva oricăror formă de represalii. Acest lucru include protejarea confidențialității avertizorului, interzicerea sancțiunilor sau măsurilor negative împotriva acestuia și furnizarea de asistență juridică și suport adecvat.

Este important ca angajatorii să conștientizeze și să respecte aceste obligații conform directivei pentru a crea un mediu sigur și etic, care să încurajeze avertizorii să se manifeste și să contribuie la combaterea corupției și a altor încălcări ale legii în cadrul organizației.

Pregătirea și formarea avertizorilor de integritate

Un aspect esențial al unei organizații transparente și responsabile este dezvoltarea și pregătirea adecvată a avertizorilor de integritate. Acești avertizori joacă un rol crucial în raportarea abuzurilor și neregulilor în cadrul unei organizații.

Informarea privind drepturile și obligațiile

Pentru a asigura o bună pregătire și formare a avertizorilor de integritate, organizațiile trebuie să ofere informații clare și complete cu privire la drepturile și obligațiile acestora. Avertizorii ar trebui să fie conștienți de faptul că au dreptul la confidențialitate și protecție împotriva represaliilor, conform Directivei privind avertizorii de integritate.

Instruirea în materie de raportare și confidențialitate

De asemenea, este esențial să se ofere avertizorilor instruire adecvată în materie de raportare a abuzurilor și neregulilor, precum și în ceea ce privește menținerea confidențialității informațiilor furnizate. Organizațiile ar trebui să le ofere avertizorilor căi sigure de comunicare, astfel încât aceștia să poată raporta în mod eficient orice încălcare a integrității.

Asigurarea unei formări adecvate a avertizorilor de integritate este esențială pentru promovarea unui mediu de lucru etic și pentru combaterea corupției în cadrul organizațiilor. Fără o pregătire și formare adecvată, avertizorii nu ar putea juca rolul lor esențial în asigurarea transparenței și responsabilității în organizație.

Procedura de raportare și investigație în contextul directivei privind avertizorii de integritate este un aspect crucial pentru orice organizație.

Canale de raportare a încălcărilor

Este esențial ca organizațiile să ofere canale sigure și confidențiale de raportare a încălcărilor. Aceste canale pot include linii telefonice dedicate sau platforme online securizate. Avertizorii de integritate trebuie să aibă încredere că informațiile lor vor fi ținute confidențiale și tratate cu seriozitate.

Etapele procesului de investigație

Odată ce o încălcare este raportată, organizația trebuie să demareze o investigație cuprinzătoare și imparțială. Procesul de investigație poate include intervievarea martorilor, colectarea de dovezi și analiza acestora. Este esențial ca organizația să se asigure că toate informațiile sunt tratate cu confidențialitate și că toți cei implicați sunt respectați și protejați.

Directiva privind avertizorii de integritate are ca scop promovarea unui mediu sigur și etic în organizații, iar procedurile de raportare și investigație joacă un rol crucial în atingerea acestui obiectiv.

Categorii
whistleblowing

Interdictia represaliilor contra angajatilor care transmit avertizari de integritate

În conformitate cu Legea privind avertizorii de integritate, angajatorii trebuie să pună la dispozitia celor cei care raportează abateri la locul de muncă, un canal de avertizare intern sau extern. Așadar, angajatorii care „răzbună” împotriva angajaților avertizori, dacă aceste acțiuni sunt contestate în instanță, vor trebui sa demonstreze că acțiunile lor nu încalcă niciuna dintre prevederile Legii Whistleblowing, si respectiva masura luata importiva unui angajat a aparut într-un context diferit sau reprezintă o actiune ca urmare a unei abateri disciplinare, sau din alte motive.

În contextul Legii privind avertizarile de integritate (Legea 361/2022), represaliile sunt definite ca „orice act direct sau indirect,  în context profesional, impotriva celui care a facut o avetizare de integritate, pe un canal intern, extern sau o divulgare publica, care ii provoaca acestuia prejudicii.

De fapt, mai mult, apare ideea că atat o persoană care face o reportare sau dezvăluire publică, și cat si o altă persoană (asociat, fostă rudă etc.) care ajuta la acea dezvaluire, numita facilitator, urmează să beneficieze de protectie legală, conform legii. Conditia este ca represaliile cu care se confrunta sa fie rezultatul avertizarii publice.

Prevederile de sprijin, protecție și compensare din Legea privind raportarea de interes public se aplică nu numai raportorului, ci și susținătorilor și terților care pot fi supuși unor represalii profesionale asociate dezvaluirilor de interes public (colegii sau mediul familial, și persoane juridice care acționează în numele avertizorilor de interes public sau a altor instituții).

În conformitate cu Legea privind avertizorii, orice formă de răzbunare împotriva unui raport de integritate public este interzisă, inclusiv amenințarea cu represalii sau tentative de răzbunare, în special:

  1. orice suspendare a contractului individual de muncă ori a raportului de serviciu;
  2. concedierea sau eliberarea din funcţia publică;
  3. modificarea contractului de muncă sau a raportului de serviciu;
  4. reducerea salariului şi schimbarea programului de lucru;
  5. retrogradarea sau împiedicarea promovării în muncă sau în funcţia publică şi a dezvoltării profesionale, inclusiv prin evaluări negative ale performanţei profesionale individuale, inclusiv a funcţionarilor publici, sau prin recomandări negative pentru activitatea profesională desfăşurată;
  6. aplicarea oricărei alte sancţiuni disciplinare;
  7. constrângerea, intimidarea, hărţuirea;
  8. discriminarea, crearea unui alt dezavantaj sau supunerea la un tratament inechitabil;
  9. refuzul de a transforma un contract de muncă pe o perioadă determinată într-un contract de muncă pe durată nedeterminată, în cazul în care lucrătorul a avut aşteptări legitime că i s-ar oferi un post permanent;
  10. refuzul de a reînnoi un contract de muncă pe o perioadă determinată sau încetarea anticipată a unui astfel de contract;
  11. cauzarea de prejudicii, inclusiv la adresa reputaţiei persoanei în cauză, în special pe platformele de comunicare socială, sau pierderi financiare, inclusiv sub forma pierderii oportunităţilor de afaceri şi a pierderii de venituri;
  12. includerea pe o listă sau într-o bază de date negativă, pe baza unui acord sectorial sau la nivel de industrie, formal sau informal, care poate presupune că persoana în cauză nu îşi va găsi, în viitor, un loc de muncă în respectivul sector sau în respectiva industrie;
  13. rezilierea unilaterală extrajudiciară a unui contract pentru bunuri sau servicii, fără a fi îndeplinite condiţiile în acest sens;
  14. anularea unei licenţe sau a unui permis;
  15. solicitarea de efectuare a unei evaluări psihiatrice sau medicale.

Cine trebuie să dovedească legătura dintre represalii și raportare?

Dacă avertizorul considera ca este subiectul unei actiuni de represalii, se poate adresa unei instante de judecata, să conteste acțiunea sau măsurile luate împotriva sa, prin depunerea unei cereri la respectiva instanța competentă, potrivit împrejurărilor si litigiului.

Ce trebuie subliniat, este ca Legea privind denunțatorii precizează clar că sarcina probei în aceste litigii revine pârâtului, adica angajatorului. Mai concret, de exemplu, angajatorul, în cazul în care litigiul este angajator-salariat, este cel care trebuie să dovedească instanței că nu există nicio legătură între avertizarea/raportul de avertizare și acțiunile efectuate impotriva angajatului. Sarcina de a dovedi în cadrul procesului că circumstanțele sunt rezonabile, si din alte motive decat cele legate de dezvăluire revine angajatorilor sau entitatilor reclamate, după caz”.

Sursa: hackeradvisor.com

 

Categorii
whistleblowing

Asigurarea de canale sigure pentru Implementarea directivei pentru avertizari de integritate

Confidentilitatea in procedurile de avertizare Whistleblowing

 

Cea mai eficientă modalitate de a încuraja personalul să raporteze incalcarile, este să vă asigurați că acestea identitatea acestora va fi protejată. Prin urmare, ar trebui să existe canale clar definite pentru raportari interne și externe și protecția informațiilor primite.

Identitatea avertizorului care semnalează cu bună-credință, abateri grave sau nereguli, ar trebui tratata cu cea mai mare confidențialitate, deoarece ar trebui să fie protejata împotriva oricăror

represalii. Identitatea avertizorilor nu ar trebui niciodată dezvăluită decât în anumite cazuri excepționale, circumstanțe în cazul în care avertizorul autorizează o astfel de dezvăluire, sau dacă acest lucru este cerut de vreo procedura penala ulterioara, sau, în cazul în care avertizorul face cu rea vointa un acuzatii false. În acest din urmă caz, aceste date cu caracter personal pot fi dezvăluite doar autorităţilor judiciare.

O declarație este făcută cu rea vointa dacă avertizorul raportează activități despre care ei știu că sunt neadevărate. Dacă o institutie sau companie descopera că un avertizor a făcut o acuzație neîntemeiată, cu rea vointa, responsabilitatea revine instituției de a dovedi ca acuzațiile au fost facute cu rea vointa.

Persoana/personele împotriva căreia s-a făcut o acuzație ar trebui să fie protejată în aceeași masura ca si avertizorul, deoarece există riscul de stigmatizare și victimizare în cadrul organizației lor. Ei vor fi expuși unor astfel de riscuri chiar înainte de a-și da seama că au fost incriminaţi şi faptele pretinse au fost analizate pentru a se stabili dacă pot fi susţinute sau nu.

Rapoartele de avertizare pot include, de asemenea, informații personale despre terțe persoane, cum ar fi martorii sau colegii. Informațiile lor personale ar trebui, de asemenea, protejate in toate etapele procedurii.

Prin urmare, accesul intern la informațiile prelucrate în cadrul anchetei acuzațiilor, trebuie să fie acordate strict pe baza necesității de a cunoaște, cu alte cuvinte, sub rezerva necesitatii. Cei care se ocupă de gestionarea rapoartelor ar trebui, de exemplu, să fie obligati la a pastra secretul si confidentialitatea informatiilor pe care le primesc. De asemenea, informațiile personale trebuie stocate în siguranță.

Orice informație cu caracter personal legată de avetizari si păstrata în scopuri statistice ar trebui

fie anonimizata. Operatorii ar trebui să fie deosebit de precauți cu orice informație care poate duce la identificarea indirectă a avertizorului. De exemplu, reținând atât tipul de caz de avertizare, împreună cu naționalitatea avertizorului ar putea conduce la identificarea indirectă și, prin urmare, ar trebui evitată.

 

Evitarea abuzului procedurilor de avertizare Whistleblowing

 

Sfera de aplicare a procedurii trebuie limitată pentru a evita abuzul acesteia. Scopul procedurii de avertizare trebuie specificat în mod clar în interiorul organizatiei.

Regulile interne sau o politică Whistleblowing ar trebui să descrie în mod explicit în ce circumstanțe trebuie utilizate canalele de avertizare si cand nu ar trebui. În general, canalele de avertizare nu ar trebui folosite atunci când personalul dorește de a-și exercita drepturile statutare, adică prin depunerea unei cereri sau plângeri la numire, sau pentru reclamații de hărțuire și neînțelegeri personale atunci când personalul se poate adresa HR, serviciului de mediere, etc.

Normele interne sau o politică ar trebui, în plus, să descrie acele informații sensibile, cum ar fi originea rasială sau etnică, opiniile politice, convingerile religioase sau filozofice, apartenența la sindicate și datele privind sănătatea sau viața sexuala, care nu sunt relevante pentru caz, nu ar trebui să fie colectate. Acest lucru va ajuta la evitarea colectării excesive de informații personal.

În principiu, denunțarea nu ar trebui să fie anonimă. Avertizorii ar trebui să fie invitați să se identifice, nu numai pentru a evita abuzul de procedură, ci și pentru a permite protecția lor efectivă împotriva oricăror represalii. Acest lucru va permite, de asemenea, un management mai bun al dosarului dacă este necesar să se colecteze informații suplimentare.

sursa: whistleblow.ro